Accesoriile și locul de joacă al veverițelor

Poliţele sau terasele

Este important ca spaţiul cuştii să fie cât mai bine folosit. În acest scop, poliţele şi terasele sunt o soluţie bună; în plus de asta, oferă rigiditate cuştii.

Adăpătoarele

Adăpătoarele bibber sunt cele mai practice. Nu le rod şi nu se umplu de seminţe sau rumeguş. Unele au defect din fabricaţie şi apa picură din ele tot timpul – acestea trebuie duse înapoi la magazin pentru a fi schimbate. Cele care sunt bune şi nu picură nu se vor strica pe parcurs.

Tăviţe şi cutii pentru mâncare

De obicei, cutiile şi tăviţele pentru mâncare nu se dovedesc a fi practice, pe acestea mai tot timpul le răstoarnă. Din acest motiv, este bine să se fixeze de gratiile cuştii. Altă soluţie ar fi amplasarea hranei direct pe aşternut, de fiecare dată în acelaşi loc – este mult mai natural pentru locatare.

Vizuina sau căsuţa

Nu trebuie să uităm că locuitorul căsuţei sau vizuinei este veveriţa şi nu noi. De aceea, căsuţa trebuie să fie spaţioasă şi din lemn. Poate să aibă chiar şi două intrări, unele o astupă pe cea dea doua, altele îşi mai rod o intrare.
De la vârsta de 3-4 luni merită să le punem căsuţă; mai devreme nu, ca să nu aibă posibilitatea de a se ascunde; astfel, rezultatele de îmblânzire sunt spectaculoase.
În momentul în care o veveriţă îşi primeşte culcuşul, este surprinzător cât de repede pune stăpânire pe el. Întâi îl inspectează cu precauţie, iar mai încolo intră şi iese de zeci de ori cărându-şi fân şi rumeguş şi, de asemenea, preţioasele provizii. Dimensiunile ideale sunt 20x15x15 cm, cu un capac detaşabil pentru inspectare.
Dacă e să alegeţi între o căsuţă din plastic sau din lemn, alegeţi-o pe cea din lemn, iar dacă nu are fund, confecţionaţi-i unul, căci, atunci când va trebui ridicaţi căsuţa pentru a face curat, grămada de provizii adunate se va revărsa.

Tuburi şi tunele

Veveriţelor siberiene le plac tunelurile sau tuburile, ele fac parte din mediul lor natural, unde îşi sapă tuneluri în pământ.

Roata pentru veveriţe

Este o jucărie rar folosită de majoritatea veveriţelor, mai ales dacă acestea au trecut de vârsta de pui. Puii se învaţă de obicei cu ele instantaneu – cu cât roata este mai mare, cu atât succesul este mai probabil.

Aşternutul

Pe fundul cuştii trebuie neapărat să punem un aşternut alcătuit din rumeguş, talaş şi scoarţă de copac şi fân. Scoarţa de copac nu trebuie să fie tratată, ca să nu avem probleme de intoxicaţie. Acest aşternut trebuie schimbat periodic. Sunt animale foarte curate. De obicei, îşi fac nevoile într-unul din colţurile cuştii. În acest colţ se poate schimba mai des talaşul, fânul etc., iar restul săptămânal sau poate chiar lunar. Unii recomandă pământul într-un strat gros, pentru ca veveriţele, asemenea specimenelor în libertate, să poată săpa tunele. Problema apare la igiena şi curăţirea acestuia. De aceea recomand aşternutul mai sus amintit şi, eventual, nisip pentru pisici. Oricum, este recomandată săptămânal o baie de nisip.

Crengile

Fără crengi, o veveriţă nu poate să se simtă bine. Crengile fac parte din mediul ei natural. Este bine să introducem câteva crengi chiar mai groase, cu diametru de 5-6 cm. Este indicat sa verificam cu atentie crengile pentru a vedea daca au sau nu paraziti.
Veveriţele stau şi ronţăie cu plăcere pe astfel de crengi şi chiar dorm pe ele. Crengile le putem tăia în aşa fel încât ele să stea fix între gratii; pentru a preveni orice accident, bucăţile mai mici se pot fixa cu sârmă sau cuişoare.
Orice fel de crengi netoxice sunt bune.